mercoledì 8 febbraio 2017

Pani scurdatu

(dedicata alla mia cara amica e musa Anna Tringali)

Lu nannu di me nannu
era vecchiu e sdilliriava,
na sula cosa, unica,
nda pazzia rispettava:

lu pani di li poviri
pi iddu sacru era,
non si ittava na muddica
e si cuggheva di 'n terra,

si vasa e si sarba,
pirchì non si pò sapiri,
ca si dumani agghiorna
la fami po' viniri.

Oggi semu 'mbriachi
di sta fausa ricchizza,
si ni resta o si fa duru
di cursa nda munnizza,

non si rispetta nenti
lu munnu è cangiatu
semu genti moderna,
mangiamu pani scurdatu...

(dottorziz) 

nella foto Raffaele Ardita